Nu uita sa lasi comentariile si voturile tale. Vor fi indelung apreciate!

Unitate in diversitate, nu si pentru musulmani

Recent mi-a atras atentia un subiect cu implicatii geopolitice foarte importante: Elvetia a interzis prin referendum constructia de noi minarete, in conditiile in care, dintr-o populatie de 7,5 milioane, 400.000 sunt msulmani. Ba mai mult, sunt voci care sustin ca si cimitirele separate ar trebuie interzise, la pachet cu valul purtat de femeile musulmane. Sarkozy nu sta nici el in banca lui si face apel la musulmani sa-si practice religia mai cu discretie si fara ostentatie. Coincidenta sau nu, UE a anuntat ca va ridica obligativitatea vizelor pentru sarbi, macedoneni si croati, dar nu si pentru bosniaci si albanezi (care sunt musulmani). In contrapartida, Gaddafi vine si el si spune ca va cere la ONU desfiintarea statului elvetian – o gluma buna – insa are logica avertizand Elvetia ca invita astfel Al-Quaeda la atentate si ca va pierde mult de pe urma intereselor economice in lumea araba. Toate acestea sunt niste inflamatii care pot avea efecte nedorite. Oare Turcia, unul dintre cei mai importanti parteneri comerciali ai UE si unul din exponentii lumii musulmane nu va reactiona? Insa, cum nu tot ce se intampla in realitate se vede si cu ochiul liber, ramane de vazut daca aceste inflamatii religioase nu au si un alt substrat..

“A lost fly/ flies wanderingly in a plane/ Thus she is flying twice.”

Dupa cum bine se stie, incepand cu 1 decembrie a.c., Uniunea Europeana din care facem si noi parte, are, in sfarsit, un Presedinte stabil (pana pe 31 mai 2012), in persoana lui Herman Van Rompuy, si un nou Inalt Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate, in persoana Baronesei Catherine Ashton. Numirea celor doi a fost o surpriza la prima vedere, si pentru cei care sperau ca  la carma UE vor fi, in sfarsit, niste nume “cu greutate” care vor face din UE un actor global din toate punctele de vedere. Pentru cei mai pesimisti, dar realisti, faptul ca “batranelul anonim” (63 de ani) avea mai multe sanse decat Tony Blair nu era ceva absurd. A fost un compromis. De fapt britanici stiau ca Tony Blair nu avea destula sustinere si au stiut sa negocieze ca la carte, obinand prin compensatie cea de-a doua functie cu atributii de politica externa, comuna cu vice-presedintia Comisiei.

Ambele personaje au starnit valva in presa internationala, mai ales in cea britanica cu stilul ei caracteristic de ironie si cinism. Principalele intrigi la adresa lui Van Rompuy ar fi ca e un anonim in afara Belgiei, cu toate ca vine de pe pozitia de Prim-Ministru al Belgiei, iar la adresa baronesei, ca nu are experienta in politica externa. Totusi, aceeasi presa recunoaste ca cei doi au si “calitati” surpriza si dovedite de buni negociatori, stabilizatori si integratori in relatiile polticie si comerciale. Van Rompuy a adus stabilitate politica in Belgia dupa o lunga perioada de scandarl, iar baronesa, de pe pozitia de Comisar pentru Comert a inchegat cateva angajamente comerciale foarte importante cu Korea de Sud, China si cu zona Africa, Caraibe si Pacific (ACP). Insa politica externa inseamna mai mult de atat. E vorba de politica externa si de aparare! a celei mai mari puteri economice a lumii. Si totusi, cum apararea comuna inca este un subiect tabu, poate ca cei doi vor face o echipa buna. Poate ca fara sa vrea, europenii au gasit ceea ce trebuia in momentul asta pentru prima conducere “mai stabila” a UE. Doi oameni care stiu ca diplomatia si negocierea sunt viitorul relatiilor internationale, iar unilateralismul, inchistarea in principii  si valori si agresivitatea trebuie trecute pe planul doi. Bine-inteles ca mai au sa si dovedeasca asta, insa timpul le va dovedi pe toate.

Ah, si titlul este un haiku (o forma de poezie japoneza) compus de domnul Van Rompuy. Witty!

iRecommend – “Inside the Mind of Adolf Hitler”

Un documentar despre profilul psihologic al lui Hitler, sub marca BBC. Tin sa mentionez ca documentarele facute de cei de la BBC sunt cele mai ‘profi’, respecta cel mai mult realitatea istorica, nu ‘pun nimic de la ei’ ca sa zic asa.